28 noiembrie 2020 – Întâlnirea dacilor

28 noiembrie, zi de referință pentru cei care au în suflet spiritul Daciei străbune. Am ajuns în fața chipului de piatră, strajerul dacilor care privește-n zare de mii de ani. Mânat de legenda sacrificiului fiului lui Decebal, când intr-o zi de 28 noiembrie, în acest loc, a fost aruncat în sulițe pentru a cere biruința de la Zamolxe, am asteptat apusul de soare când peste toti cei prezenti aici, așa cum se spune, se revarsă unda energetică trimisă din sceptrul lui Zamolxe.

  Am parcurs intr o ora trasul de la cabana Piatra Arsa, grad de dificultate usor, iar în fața Sfinxului m-a întâmpinat un vânt puternic. Așteptarea nu este usoara, frigul este prezent in toata puterea lui, dar se merita. Gândul imi zboară către întâmplările trecutului în ziua de 28 noiembrie. Sa fie doar întâmplări sau părți decise din marele plan al Daciei. În 1695 a început construcția Mănăstirii Sinaia, locul ce avea să gazduiasa cele 40 de tăblițe din aur, cu inscriptii tainice despre Dacia. Aduse de Spătaru Mihail Cantacuzino de la Sfânta Manastire Ecaterina de pe muntele Sinai, au fost păstrate de tainici strajeri. Unul dintre dacii păstrători ai tainei a fost Părintele Arsenie Boca, care în ziua de 28 noiembrie 1989 s-a înălțat la Ceruri. Asa cum spuneam, coincidențe sau nu, fiecare dintre noi sa puna amprenta judecății. Însă nu uitati 28 noiembrie 1877, după încercarea nereușită de a sparge încercuirea Plevnei, generalul Osman-Pașa s-a predat colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez și a semnat capitularea armatei turce. În 28 noiembrie 1918 Consiliul General al Bucovinei adoptă moțiunea privind unirea necondiționată a Bucovinei cu Regatul României. La 28 noiembrie 1863 se naște Eremia Grigorescu, general de artilerie, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești, autorul înfăptuirii sloganului ” pe aici nu se trece” si voi încheia, deși mai sunt multe evenimente, cu pierderea celui mai mare istoric al României, Nicolae Iorga. In ziua 27 noiembrie a fost rapit de legionari din vila sa de la Sinaia și executat, surse medicale spun că moartea acestuia a survenit în data de 28 noiembrie, după o lungă agonie.

   28 noiembrie 2020, ora 16.30 – Ceasul când soarele și luna și-au dat mana peste Dacia. Aproximativ 2000 de oameni au venit în fața dacului de piatră, care ne veghează taramul de secole și așteaptă cu sufletul la gură, ca odată cu apusul soarelui, să fie martorii unei minuni. In realitate cam nimeni nu știe ce ar trebui sa se întâmple, unii intreaba în stânga și în dreapta, alții aleargă de colo colo, cineva striga ” trăiască Romania”, un grup canta ceva de neînțeles, câțiva poartă straie dacice și se oferă să facă fotografii cu cei prezenti. Minutele până la apus se transformă în secunde și toți se opresc, ca la un semn se îndreaptă cu fata catre apus și așteaptă. Nu se produce nimic miraculos, dar adevăratul spectacol este însuși apusul. O lumina galben-rosiatic stralucitoare îmbracă Sfinxul arătându-l în toată splendoarea sa iar în “pași de dans” luna saluta printr-o rază argintie pe maritul soare. Sincronizare perfectă între apus și răsărit, o metaforă extraordinară a vieții. Aceasta sa fie energia trimisă de Zamolxe ? Nu stiu ce sa spun, dar stiu ca experienta aceasta va rămâne definitiv în sufletul meu de dac, cu siguranță o voi repeta.

  Așadar ziua de 28 noiembrie este marcată cu litere de aur în istoria Daciei.

Cat despre energia pogorata de Zamolxe peste noi, cei de față aici, va voi povesti într o altă postare.

De Burebista in anul 2020