Domeniul Cerbilor

Domeniul Cerbilor

locul povestilor

În inima Bucovinei, acolo unde dealurile sunt acoperite de păduri dese și satele care se ascund parcă de trecerea timpului, am gasit o cabană ascunsă printre copacii înalți.

Aici este:

Domeniul Cerbilor

locul povestilor

Cand am ajuns frunzele toamnei dansau în vânt, creând un covor pestriț de roșu, galben și portocaliu pe pământul umed. Cabana, cu pereții săi de lemn îmbibat în mirosul anotimpului, părea să fie o parte integrantă a peisajului, îmbrățișată de natură. În jurul cabanei, o pădure de brazi oferă intimitate și un aer proaspăt, iar o terasă spațioasă este ideală pentru a savura cafeaua de dimineață în timp ce asculți cântecul păsărilor.

Mobilierul este confortabil, cu pături călduroase împrăștiate pe canapele. Dormitoarele sunt dotate cu paturi mari, cu saltele moi și lenjerii de pat pufoase, perfecte pentru a te odihni după o zi de explorat natura.

Aici am simțit o căldură aparte oferita de ospitalitatea familiei Ivanciuc.Găzduirea lor nu a fost doar un simplu gest de politete, ci o artă în sine. M-am simtit tratat ca un membru al familiei, iar poveștile spuse la un pahar de palinca au fost condimentate cu dragoste și grijă.

Mâncarea doamnei Viorica este o reflexie a sufletului acestor oameni. Am găsit mereu bucate alese, pregătite cu ingrediente proaspete și cu multă pricepere. De la ciorbele aromate, pline de legume și carne fragedă, pana la brânzeturile lor tradiționale, cașul și urda, proaspete și aromate fiind servite alături de pâinea de casă, cu smântână groasă și cremoasă, toate incununate cu deserturile irezistibile care îți încântă simțurile.

Aici, timpul parcă încetinește, iar inimile sunt deschise pentru a primi orice călător cu căldura specifică acestei regiuni minunate.

În fiecare dimineață, soarele strălucea cu o lumină blândă și aurie, pătrunzând prin ramurile copacilor și inundând cabana cu o căldură plăcută. Ferestrele mari, acum decorate cu reflexiile culorilor toamnei, dezvăluiau un spectacol magnific de frunze căzătoare. Vântul șuiera ușor printre ramuri, aducând cu el sunetul foșnetului frunzelor, asemenea unui cântec vechi al pădurii.

Pe veranda cabanei, o bancă de lemn era acoperită de un strat subțire de frunze, mărturie a trecerii timpului și a schimbării anotimpurilor. O potecă îngustă, mărginită de ferigi și mușchi verde, ducea de la cabană până la alte doua cabane care sunt desprinse din aceeasi poveste.

Am simtit cum toamna continua să îmbrace pădurea în culorile sale vibrante, iar cabana rămânea un sanctuar tăcut, martor al frumuseții și schimbării neîncetate a naturii. Fiecare zi aducea cu sine noi frunze căzătoare, noi sunete și miresme, transformând cabana într-un loc de vis, unde timpul părea să se oprească, iar lumea exterioară era doar un ecou îndepărtat.

de Bogdan Neacsu