Mi-e dor de copilăria mea!
Mi-e dor de copilărie. De acele vremuri în care nu aveam nici grija zilei de mâine, nici probleme cu vecinii, când nu ştiam ce înseamnă banul şi nici cum se câştigă acesta. Singura mea grijă era joaca. De dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa, dacă se putea, joacă şi iar joacă. Puţini dintre copii de azi mai ştiu jocurile de atunci: şotron, lapte gros, hoţii şi vardiştii, arşice, bâza, capra, de-a puia gaia, telefonul fără fir, nelipsita bătaie cu bulgări în miez de iarnă, ori derdeluşul amenajat în cele mai năstruşnice locuri.
În sufletul fiecăruia dintre noi se ascunde o fărâmă de copil, iar înţelepţii spun că omul începe să îmbătrânească abia atunci când îşi pierde acea fărâmă de copilărie din suflet.
Sursa video Pro Tv