Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea
În vigoare de la 01 iunie 1994
Consolidarea din data de 10 iulie 2025 are la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 129 din 25 mai 1994
Include modificările aduse prin următoarele acte: L 105/1997; OG 36/1998 aprobat(ă) prin L 204/2001; OUG 127/1999; L 414/2002; L 394/2006; OG 18/2018.
Ultimul amendament în 03 septembrie 2018.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. – (1) Sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de către una dintre părţi, denumită beneficiarul sponsorizării.
(2) Contractul de sponsorizare se încheie în formă scrisă, cu specificarea obiectului, valorii şi duratei sponsorizării, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
(3) Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, transferă, fără obligaţie de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activităţi în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific – cercetare fundamentală şi aplicată.
(4) Actul de mecenat se încheie în forma autentică în care se vor specifica obiectul, durata şi valoarea acestuia.
(5) În cazul sponsorizării sau mecenatului constând în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate, prin actul juridic încheiat, la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar.
Art. 2. – Este considerat sponsor orice persoană fizică sau juridică din România sau din străinătate care efectuează o sponsorizare în condiţiile legii.
Art. 3. – Persoanele fizice sau juridice din România nu pot efectua activităţi de sponsorizare sau de mecenat din surse obţinute de la buget.
(2) Instituţiile şi autorităţile publice, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat şi regiile autonome nu pot efectua activităţi de sponsorizare având ca beneficiari persoane fizice şi asociaţii familiale care îşi desfăşoară activitatea conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, precum şi societăţi comerciale cu capital privat.
05/11/2006 – alineatul a fost introdus prin Lege 394/2006.
Art. 4. – (1) Poate fi beneficiar al sponsorizării:
- a) orice persoană juridică fără scop lucrativ, care desfăşoară în România sau urmează să desfăşoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific – cercetare fundamentală şi aplicată, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecţiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenţă şi servicii sociale, de protecţia mediului, social şi comunitar, de reprezentare a asociaţiilor profesionale, precum şi de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice;
05/07/2001 – litera a fost modificată prin Ordonanţă 36/1998 aprobat(ă) prin Lege 204/2001 la data 05/07/2001
- b) instituţiile şi autorităţile publice, inclusiv organele de specialitate ale administraţiei publice, pentru activităţile prevăzute la lit. a);
- c) de asemenea, pot fi sponsorizate, în condiţiile prezentei legi, emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum şi cărţi ori publicaţii din domeniile definite la lit. a);
- d) orice persoană fizică cu domiciliul în România a cărei activitate în unul dintre domeniile prevăzute la lit. a) este recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituţie publică ce activează în domeniul pentru care se solicită sponsorizarea.
05/07/2001 – litera a fost modificată prin Ordonanţă 36/1998 aprobat(ă) prin Lege 204/2001 la data 05/07/2001
(2) Poate fi beneficiar al mecenatului orice persoană fizică cu domiciliul în România, fără obligativitatea de a fi recunoscută de către o persoană juridică fără scop lucrativ sau de către o instituţie publică, care necesită un sprijin în domeniile prevăzute la art. 1 alin. (3).
05/07/2001 – alineatul a fost modificat prin Ordonanţă 36/1998 aprobat(ă) prin Lege 204/2001 la data 05/07/2001
Art. 5. – (1) Sponsorul ori beneficiarul are dreptul să aducă la cunoştinţă publicului sponsorizarea prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sponsorului.
(2) Sponsorul ori beneficiarul este obligat să aducă la cunoştinţă publicului sponsorizarea într-un mod care să nu lezeze, direct sau indirect, activitatea sponsorizată, bunele moravuri sau ordinea şi liniştea publică.
(3) Denumirile publicaţiilor, titlurile cărţilor şi ale emisiunilor de radio şi televiziune sponsorizate trebuie anunţate ca atare.
(4) Anunţurile vor fi formulate astfel încât să reiasă clar acţiunea de sponsorizare şi vor fi aduse la cunoştinţă publicului, în mod gratuit, de către beneficiarul sponsorizării.
(5) În cadrul activităţilor de sponsorizare sau de mecenat se interzice ca sponsorul, mecena sau beneficiarul să efectueze reclamă sau publicitate comercială, anterioară, concomitentă sau ulterioară în favoarea acestora sau a altor persoane.
Art. 6. – Facilităţile prevăzute în prezenta lege nu se acordă în cazul:
- a) sponsorizării reciproce între persoane fizice sau juridice;
- b) sponsorizării efectuate de către rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv;
- c) sponsorizării unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică care conduce sau controlează direct persoana juridică sponsorizată.
Art. 7. – Prevederile art. 6 se aplică şi persoanelor fizice sau juridice care efectuează acte de mecenat.
Art. 8. – (1) Persoanele fizice sau juridice române, care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art. 4, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 5% din baza impozabilă.
01/10/1999 – alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 127/1999
01/07/2002 – alineatul a fost modificat prin Lege 414/2002
(2) Persoanele fizice şi juridice române, care efectuează acte de mecenat în condiţiile prezentei legi, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul acestora, dar nu mai mult de 5% din baza impozabilă.
01/10/1999 – alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 127/1999
01/07/2002 – alineatul a fost modificat prin Lege 414/2002
(3) Totalitatea reducerilor aplicate bazei impozabile pentru sponsorizările efectuate potrivit alin. (1), cumulate cu cele aferente actelor de mecenat, nu poate depăşi 5% din venitul sau din profitul impozabil, după caz.
01/10/1999 – alineatul a fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă 127/1999
01/07/2002 – alineatul a fost modificat prin Lege 414/2002
(4) Persoanele fizice sau juridice străine, care datorează statului român, conform legislaţiei în vigoare, un impozit pentru un venit realizat în România şi care efectuează sponsorizări sau acte de mecenat, beneficiază, de asemenea, de reducerea bazei impozabile cu echivalentul în lei al sponsorizării sau al actului de mecenat, calculat la cursul de schimb valutar al zilei, la data efectuării transferului de proprietate, în aceleaşi cote aplicate persoanelor fizice sau juridice române, conform alineatelor precedente.
*) A se vedea şi prevederile art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la cheltuielile nedeductibile de sponsorizare şi/sau mecenat, cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii.
Art. 9. – (1) Sumele primite din sponsorizare sau mecenat sunt scutite de plata impozitului pe venit.
(2) Aceeaşi prevedere se aplică şi bunurilor materiale primite prin sponsorizare sau mecenat, potrivit prezentei legi.
Art. 10. – (1) Nu beneficiază de facilităţile prevăzute în prezenta lege sponsorul care, în mod direct sau indirect, urmăreşte să direcţioneze activitatea beneficiarului.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu înlătură dreptul părţilor de a încheia, potrivit legii, acte juridice afectate de sarcină, dacă prin acestea nu se direcţionează ori nu se condiţionează activitatea beneficiarului.
Art. 11. – Contestaţiile privind acordarea sau neacordarea facilităţilor prevăzute în prezenta lege se soluţionează conform prevederilor Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.
Art. 111. – Controlul modului de respectare a utilizării mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale primite de beneficiarii sponsorizărilor şi mecenatelor, în scopul pentru care au fost transferate prin actele prevăzute la art. 1, se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice prin aparatul de inspecţie economico-financiară, aşa cum este definit la art. 3 alin. (1) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012.
Art. 12. – Contestaţiile privind acordarea sau neacordarea facilităţilor stabilite de prezenta lege sunt de competenţa direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat.
Contestaţiile se introduc în termen de 30 de zile de la data comunicării, de către organul de specialitate al Ministerului Finanţelor, a soluţiei la cererea de acordare a facilităţilor.
În cazul necomunicării soluţiei, termenul de contestaţie curge de la expirarea a 30 de zile de la data introducerii cererii.
Introducerea contestaţiei nu suspendă obligaţia sponsorului de virare la bugetul de stat ori, după caz, la bugetele locale, a sumelor datorate cu titlu de impozit sau taxe vamale.
Contestaţiile adresate administraţiilor financiare sunt supuse unei taxe de timbru de 2%, calculată la valoarea sumei contestate, dar nu mai puţin de 1.000 lei.
În situaţia admiterii integrale sau parţiale a contestaţiei, taxa de timbru se restituie integral sau proporţional cu reducerea sumei contestate.
Art. 13. – Contestaţia se soluţionează prin decizia motivată a direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat şi se comunică părţilor interesate.
Art. 14. – Partea nemulţumită se poate adresa instanţei judecătoreşti în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate.
Art. 15. – În vederea soluţionării plângerii, în condiţiile prezentei legi, dovada simulaţiei se poate face, chiar în raporturile dintre părţi, prin orice mijloc legal de probă.
Art. 16. – Ministerul Finanţelor va emite instrucţiuni pentru aplicarea legii în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
Art. 17. – Prevederile prezentei legi intră în vigoare cu data de întâi a lunii următoare publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.
Art. 18. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţa comună din 5 mai 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.